Alina Grozea

Fabrica de vise de la Hollywood nu ne mai rasfata asa des cu povesti despre cat e de frumos la noi in suflet, ci diseca tot mai amar hibele naturii umane, ne aminteste ca destinul te obliga deseori la compromisuri, la cate-un pact absurd cu dragostea, cu viata, cu moartea. „Two Lovers” e un astfel de film, o pilda cinematografica despre cum trebuie sa stii cand sa renunti la o mare iubire, despre cum esti obligat sa inveti, cu ghimpi in inima, sa iubesti pe altcineva.

Titlul original, destul de sec, al filmului, si traducerea lui nepiperata in limba romana m-au azvarlit in scaunul racoros de cinema cu o mina calma, linistita, ce nu prevestea mari furtuni emotionale. Asteptam ca dupa genericul de inceput sa se desire o poveste romantica, cu ceva gaguri, putin sirop, un strop de lacrimi si un final previzibil de fericit, desi ar fi trebuit sa tin seama si de vorbele amarui de pe blogul Simonei Catrina, de nuanta trista cu care ne-ndeamna la vizionarea acestui film.
Leonard Kraditor (interpretat cu finete de Joaquin Phoenix) e un nu foarte tanar burlac dintr-o familie de evrei respectabili, cu o viata plata, cu preocupari banale si cu o afacere de familie fara staif – o curatatorie chimica. Inca nevindecat sufleteste dupa o fosta logodna terminata abrupt, Leonard e singuratic, depresiv, dependent de calmante, bantuit de ganduri (si tentative) de sinucidere. Vegheat de grija unor parinti anxiosi care incearca, in varful picioarelor, sa-l scoata din apasatoarea tristete ce-i macina existenta, pentru a-l introduce pe fagasul onest si lipsit de savoare al familistului preocupat de business-ul cu rufe primenite.
Dar pana sa mai dezvelesc inca un cadru-doua de film, trebuie sa spun ca nu mi-as fi inchipuit-o chiar pe Isabella Rossellini in rolul mamei coplesite de evidente tulburi, stinghera in aparitii, cu tonusul beteag al femeii sfasiate intre dorinta de a pastra aparente de normalitate si nevoia launtrica de a-si ajuta fiul ratacit. Cred ca e cel mai lipsit de prospetime si sex-appeal rol din cariera ei de actrita ce-a mizat mai mereu pe senzualitate, o partitura de care se achita, insa, cu o doza de farmec si expresivitate pe masura talentului ei.
Revenind la poveste, existenta chinuita a lui Leonard pare sa capete ceva perspective luminoase cand in viata lui patrund, aproape simultan, doua posibile viitoare iubite. Fiecare pe palierul ei de interes, fiecare cu dorinte si asteptari diferite. Una visand sa fie leac pentru ranile lui sufletesti, cealalta folosindu-i atentia si prietenia si prezenta drept haine de vreme rea. E greu de ghicit de care dintre ele, printr-o nemiloasa ironie a sortii, se indragosteste tristul Leonard ?
Bantuit de propriile-i traume sau constrans de imprejurari, el se agata, insa, de ambele „oferte” ale destinului si-si ingaduie, pentru un timp, o existenta duplicitara nu atat in actiuni, cat in sentimente. Construieste precipitat, mai mult de gura parintilor, castele pe care le stie de nisip, cu cea care-l adora, in timp ce ridica, rabdator, temple de afectiune si promisiuni si juraminte celei care nu are nevoie de ele – amica drogata, confuza, labila emotional, tinuta in sah de o instabila si toxica relatie cu un barbat insurat.
Vinessa Shaw e dulcea si suava Sandra, iubita perfecta, dar al destinului si preferata familiilor prietene, puse pe incuscrit, iar Gwyneth Paltrow convinge (caci mi-a amintit de propriile-mi porniri erotice paguboase, m-a facut s-o urasc!) in ingratul rol al misterioasei, turmentatei, nehotaratei Michelle.
Sfarsitul filmului mi-a facut sufletul ghem, a taiat in carnea vie a inimii mele, pe care se mai zaresc, inca, urmele vechilor plasturi. Si mi-a amintit, cu o insistenta cruda, ca sufletul nu ne e, intotdeauna, prieten, ca plangem, mai mereu, dupa oameni care nu ne vor. Ca suntem, in acelasi timp, si victime si calai, vulnerabili in bratele ademenitoare, neindragostite, ale celor care nu ne iubesc, si taiosi ca lama pentru sufletul, pentru fragilul destin amoros al celor pe care ne-a fost dat sa nu-i iubim.

Tags: dragoste, erotic, film, iubire, vise

This entry was posted on Tuesday, September 15th, 2009 at 5:14 pm and is filed under 1. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.