N-a fost sa fie!
“A traffic jam when you’re already late
A no-smoking sign on your cigarette break
It’s like ten thousand spoons when all you need is a knife
It’s meeting the man of my dreams
And then meeting his beautiful wife
And isn’t it ironic…don’t you think?”
Alanais Morissette – Ironic
La etajul 1, pe aceeasi scara cu mine, locuiau odata doi oameni importanti. Ma rog, unul e important numai prin ironia conjuncturii, si inca-mi mai e vecin, iar celalalt e important pentru ca l-am iubit, si a emigrat demult.
Unul este Mihai, intaia mea dragoste, iubirea mea de frageda adolescenta. Am crescut iubindu-l, mai intai ca o joaca, nestiind ce-i aia sa iubesc, iar apoi adorandu-l cu disperare pana la plecarea lui din bloc si din tara. Era doar cu 4 ani mai mare decat mine, dar cand eu aveam 12 si el 16, diferenta imi parea enorma, de neacceptat pentru ochii iscoditori si barfitori din cartier.
Al doilea personaj de la etajul 1 al blocului meu este Mitica. Cand aveam eu vreo 14 ani si abia « ma despartisem » de Mihai (fusese o relatie nevinovata, platonica, iar cearta nu mai stiu de la ce ni s-a tras, dar tin minte ca eram mai demna decat acum, am tipat la el ca nu mai vreau sa-l vad niciodata, si destinul aproape ca m-a ascultat, de vehementa si nebuna ce eram), Mitica abia se mutase in bloc, caci tocmai ce o luase de nevasta pe o fata batrana de pe scara, cea mai urata vecina a mea, pentru care as fi bagat mainile-n in foc ca n-o s-o ia nimeni, niciodata.
Obtuz si cu un IQ firav, dar tantos nevoie mare, Mitica facuse tambalau pe scara chiar la nunta lui, beat crita de fericire, sau poate chiar de oftica, daca stau bine sa ma gandesc. Iar eu ripostasem zgomotos la nesimtirea lui si decretasem ferm ca pe individul asta nu-l voi putea suferi in viata mea. Desi omul nu-mi facuse, practic, nimic, pur si simplu nu puteam sa-l vad in ochi, amalgamul de prostie si impertinenta, mutra pocita si mersul batos imi creau o repulsie de necontrolat.
Ani la rand de la povestea cu nunta lui Mitica – sa tot fie vreo doi, dar cand ai 14 -15 ani, doi cantaresc o vesnicie – de cate ori veneam de la scoala, intram in scara blocului cu inima batandu-mi ca nebuna, in speranta de a-l intalni pe Mihai al meu cel iubit, cel pierdut, cel demult iertat. Nu aveam asteptari absurde, doar era vecinul meu, probabilitatea sa dam nas in nas era uriasa, nu-i asa?!
Eram prea mandra sa-i spun ca nu mai sunt suparata pe el si ca-l vreau inapoi, prea trufasa sa-i arat ca-l mai iubesc, speram numai sa ne ciocnim intamplator, eu urcand si el coborand, si sa ma vada cat sunt de frumoasa, de supla, de carliontata (era la moda permanentul), de adorabil de fistichie in sarafanul meu de scoala ce se termina obraznic, la doua palme deasupra genunchiului. Dar Mihai nu-mi aparea in cale niciodata. De cate ori tresaream auzind o usa scartaind, era pacostea de Mitica. Intr-o zi ducea gunoiul. In alta cara faianta la boxa. In alta era beat. In alta cobora de brat cu sinistra lui nevasta si abia ma strecuram pe langa ei.
Turbam, imi uram soarta si-l uram pe Mitica inca si mai tare! Dupa ce alunecam scarbita pe langa el, ma opream pe palierul de la etajul 1, fixam minute-n sir cu privirea usa de lemn galbui a apartamentului lui Mihai si ciuleam urechile incercand sa captez orice miscare de dincolo de usa, inchipuindu-mi ca se uita la mine pe vizor, ca-mi pandeste venirea cu aceeasi frenezie cu care eu imi doream sa iasa din casa, sub un pretext oarecare, numai sa-l vad.
Vreme de un an si cateva luni nu l-am intalnit absolut deloc pe baiatul dupa care plangeam, in schimb am adunat zeci de incrucisari de drumuri si de priviri piezise cu uratania de Mitica. Cineva acolo sus face misto de mine, gandeam eu cu ciuda si amaraciune, si cam de pe-atunci gandul asta nu-mi da pace.
Anii s-au scurs, si prima mea mare iubire s-a stins greoi si dureros, asa cum au pierit cam toate marile mele iubiri. Acum Mihai e la casa si la tara lui (Germania), insurat cu fata de care s-a lipit la putin timp dupa despartirea de mine. Caci dupa aproape doi ani de panda temeinica am inceput, ce ironie!, sa-l intalnesc zilnic – batea des drumul catre apartamentul viitorilor socri, de mana cu prietena lui frumoasa, supla si carliontata, pe care, bineinteles, o uram.
Nu-l mai iubesc de-o vesnicie pe Mihai, gandul la el nu ma mai face deloc sa tresar si-l pierd printre cele mai vechi amintiri pana in zile in care – cum a fost azi – dau ochi in ochi pe palierul de la 1, ca un facut, cu Mitica. Si-atunci imi rasar din nou in suflet si ura si ciuda si dispretul din adolescenta, si gandul absurd ca Mitica-mi spune, cu privirea lui acum imbatranita, dar la fel de tampa: «ce sa-ti fac draga, n-a fost sa fie!».
Tags: adolescenta, amaraciune, apartament, ciuda, drum, ironie, nevasta, usa
November 20th, 2009 at 10:58 pm
Draga mea Alina, am ris cu lacrimi citind despre Mitica. Si nu stiu cum se face, ca in cele cateva zile in care vin in tara si urc pe scara ta….tot cu Mitica ma intalnesc! Daca e seara, duce gunoiul sau iese cu nevasta-sa la o bauta. Daca e ziua, cara o sacosa cu sticle de vin.Pentru mine Mitica e cel mai negativ personaj masculin din cati am intalnit, chiar daca par rautaciosa. Adica…are numai defecte.Si le enumar: betiv , scandalagiu, vorba lunga( danca intri in vorba cu el, nu mai scapi ; scapi si programarea la dentist sau la coafor daca te intalnesti cu el!), fara permis de conducere.A facut scoala de soferi de cateva ori, a schimbat instructori, dar soferia tot nu s-a lipit de el.Pana la urma, a vandut masina mostenita de la socra-su’ si i-a trecut de sofat! Opresc lista defectelor aici, desi ar putea continua.Singura lui calitate ar fi ca e atat de smecher incat s-o suporte pe nevasta-sa ca sa nu piarda buletinul de Bucuresti si apartamentul cu 3 camere.
Si nu stiu cum se face…ca prima poveste de dragoste intotdeauna se termina brusc, fara un motiv bine intemeiat.Ea ramane in sufletele noastre mult timp dupa aceea iar noi dupa ani si ani tragem concluzia ca: n-a fost sa fie!
November 22nd, 2009 at 10:53 am
Ei Alina,
M-ai facut sa umblu si eu in lada cu amintiri, cu fluturi si vise din adolescenta…
Pe Mihai al meu il cheama Calin si e cel care mi s-a instalat in suflet si a ramas inca acolo pe post de referinta, la care raportez involuntar putinele mele iubiri pasagere si platonice pe care le-am incercat pina la 21 de ani, cind mi-am intilnit principialul. Calin m-a invatat sa cresc flurturi.
Aveam 17 ani si el 25. Nu imi era vecin, era prieten cu o vecina-prietena de-a mea care locuia pe aceeasi scara, chiar deasupra mea. Si pe care o vizita des. Intr-un sfirsit de octombie prafuit azi de timp, dar si de frumuseta inocentei indepartate, am fost si eu invitata la petrecerea Cameliei. Eram oarecum atractia serii, o pustoaica de 17 ani printre “barbati in toata firea”, trecuti de 25 de ani…si probabil mai degraba dintr-un joc al lor, au inceput sa se inghesuie care mai de care sa danseze cu mine. Pina cind m-a inhatat Calin, si nu mi-a mai dat drumul toata seara. Am considerat totul initial o gluma, care s-a continuat urmatotul w/e cind am ajuns cu Calin la Brasov, unde restul grupului participase la “Ceaiul de la ora cinci”…daca va mai amintiti. Au urmat trei luni nebune si frumoase, incluzind perioada sarbatorilor de iarna, e cea mai frumoasa iarna pe care mi-o amintesc! Apartineam lui Calin si apartineam grupuilui lui de prieteni, eram un fel de mascota, toata lumea imi dadea atentie. In iarna aceea am colindat impreuna, am fost a doua zi de Craciun impreuna, am facut Revelionul mai aproape de stele, la propriu si la figurat, la cabana Trei brazi…M-am indragostit ca o nebuna si am simtit pentru intiia oara cum e sa te simti “acasa” in cuprinderea bratelor unui barbat. Si cit de frumos stia Calin sa se poarte cu mine! Si cum imi tresarea inima cind ii zaream masina la poarta liceului, cind ma astepta dupa ore…si cit de frumos miroseau florile de la Calin, si ce frumos suna muzica italiana in masina lui…si ce frumos stia el sa ma “rapeasca” si sa ma duca sa imi arate cite un colt de lume.
Si ce frumoase si dragi imi sunt astazi amintirile astea. Caci iarna aceea, cu tot mirajul ei de fulgi si fluturi, s-a topit la primele raze de primavara. Stiam de cum a inceput ca se va termina curind, caci nu eram pregatita sa zbor prea departe.
Si in vara ce a urmat, in care incepusem sa ma pregatesc pentru admiterea la facultate, vocea lui Calin imi sfisia sufletul…Isi parca reno-ul rosu sub geamul meu (locuiam la parter) si urca sus, la prietena mea, din bucataria careia vocea lui razbatea prin freastra deschisa…stingeam lumina si stateam la fereastra deschisa, la pinda, in speranta ca atunci cind va pleca, imi va arunca macar o privire fugara…
Dar n-a fost sa fie.
Drumurile ni s-au mai intersectat, in primul meu an de studentie am mai avut o tentativa de a fi impreuna cu Calin, dar nu stiu de ce, nu am vrut sa ma ofer lui…Nu mi-a parut nicicind rau dupa decizia mea. Dar cred ca si asazi, daca m-as intilni cu Calin, mi-ar tremura si sufletul, si vocea si poate si miinile, cautindu-l…
November 22nd, 2009 at 4:07 pm
ma gandesc intre o revenire si o noua plecare care dintre acele “n-a fost sa fie” personale imi poate umbri astazi zambetul.
in blocul meu n-au fost niciodata vecini de dragul carora sa clipesc rimelat, putin mai tare. eram, impreuna cu fratele meu, desprinsi dintr-o poveste cu o casa demolata, rupti prin directive inalte de o copilarie ale carei repere fusesera puse la pamant. ceilalti copii, mult ma tineri, ma privesc si astazi, la vremea casatoriilor lor, cu uimirea ca nu am pe chip toti anii pe care ii am in buletin. in adolescenta eram un soi de ratusca cea urata si, poate tocmai de aceea, imi lipseste romantismul si imi pazesc cu ironie fina sensibilitatea.
dar n-a fost sa fie si n-am invatat sa fiu altfel decat cea care sunt… e bine.
un “n-a fost sa fie” special este pentru mine prima mea bataie de aripa la poarta iubirii. a fost o poveste care a ars totul in cale, un autentic love at first sight de care nu m-am crezut capabila, cu trenuri si asteptari, cu gara de nord si teama de metrou (claustrofobie) cu tacerile care se jupuiau incet, cu epistole lungi, lungi. ne-am revazut peste un timp, la mamaia, eu eram in luna de miere, el era cu familia lui: o fetita superba ii inflorea zaambetul. o chema ca pe mine. asa l-am si depistat printre trupurile aproape goale si de aproape aceeasi culoare, dupa glasul care imi striga numele. m-am intrebat atunci daca apucasem sa-i spun ce simt. dar cred ca stia.
November 23rd, 2009 at 1:40 pm
Toate iubirile noastre TANGO!
Si iubirile traite in adolescenta ne marchaza altfel, decat cele traite la maturitate. ne amintim mereu, ne place sa retraim nostalgia, pentru ca au aceea puritate inegalabila.
Eu fac parte din categoria urmatoare: unul dupa mine, eu dupa altul. Si acum la fel. Asa ca adun destule povesti. Am succes la barbati foarte batrani, arabi, negri si orice alta nationalitate, deci categorie care nu incape in viata si fixatiile, incapatanarile mele. Mintea mea e mereu plina de altul. Si acum la fel. Ala pe care-l vreau eu nu prea ma baga in seama, nu raspunde, sau nu vrea… etc. Cale de mijloc inca n-am gasit.
Oricum, am cunoscut in viata asta doi barbati care mi-au marcat fiinta si existenta in mult bine, datorita lor sunt ceea ce sunt, dar n-au fost iubitii mei. Si altii neinsemnati , ridicoli, rautaciosi, egoisti de care m-am indragostit. Niste caricaturi! M-am expus la suferinta maxima, fara sa stiu.
Intrebarea mea pentru toata lumea este acum: de cine ne indragostim de fapt, noi, indiferent de moment?
Haideti sa cautam impreuna, doamnelor, pentru ca mi-ati fi de mare folos. (Prefer si un orgasm intelectual mai intai, apoi celalalt.)
November 23rd, 2009 at 1:48 pm
De cine ne este noua dor, cand iubim, de fapt?
De ceea ce ne lipseste oare, in realitate, si transferam pe EL?
Si cum stam cu gelozia?
Oooo, draga Alina, esti plina de povesti, scrise in felul tau unica de a scrie, lin si frumos, sa mearga la inima, si eu plina de intrebari. Dar daca aflam impreuna, sigur ne ajutam prin atitudinea pe care o avem sa triumfam fericite.
Pornim de la faptul ca femeia si barbatul sunt doua fiinte de sex opus si tare opuse in gandire, manifestare etc.etc.Si am mai repetat ca ne-a trimis Dumezeu aici pe pamant ca EL si Ea sa procreem, dar sa gasim si calea de a fi impreuna, in sensul unei initieri, nu banale relatii.
Ce-mi place unde am nimerit!
November 23rd, 2009 at 2:02 pm
Vai Monica, ce teme interesante gasesti tu mai mereu. Si acum am mincarici, si sunt la munca si va trebui sa intru in laborator dupa prinz…si as vrea sa stau cu voi la povesti si la cautari. Dar trebuie sa ma invat sa fiu copil mare si rabdator si sa ma intind la povesti de acasa…
?
Si ma intereseaza subiectul asta tare, tare, tare! Ca dupa cum tot scriu pe aici, la mine incepe sa se lase cu fluturi…si fluturii mei pot zbura in mai multe directii, si eu trebuie deci sa aleg incotro ii directionez…sau nu, sau nu stiu…Monica, stelele mele ce mai spun? Sunt fluturi sau sunt molii
November 23rd, 2009 at 2:39 pm
Dea Valma, nu am uitat de mailul promis. Sunt putin ocupata cu niste treburi legate de serviciu, si in aceasta saptamana, cu organizarea, si promovarea unor actiuni culturale si nu numai.
Si m-ai facut sa rad, cand ai spus ca fluturii tai sunt molii, nu, nu sunt molii. influenta Jupiteriana benefica vine spre tine prin zodia Varsator la Luna natala si Neptun,care se afla in zodia Sagetator, ceea ce arata ca protejeaza sanatatea, iti da inspiratie la scris, calatoresti luna viitoare, si primesti un merit, premiu, sau recunoastere prin intermediul serviciului. Te poti si indragosti, dar ai grija ca Jupiter cum intra in luna ianuarie in zodia Pesti, iti accentueaza sentimentalismul si proiectiile imaginare ale tale se duc in alta directie, adica spre cineva din trecut.
In mailul pe care ti l-am promis am vrut sa-ti scriu despre atitudine sub alta forma. Voi posta si aici, iar tie iti voi scrie si altceva.
Cu drag,
November 23rd, 2009 at 2:40 pm
Sa nu devi ca-n piesa “Romeo si Julieta”, draga Dea Valma, bine?
November 23rd, 2009 at 2:59 pm
Monica, ma straduiesc…Pina acum n-am reusit sa fiu o Julieta lacrimogena, dar mai stii ce-mi rezerva viata de la 32 de ani inainte?! Dar cu sticlute din acelea…nuuuuuuuuuu…departe de mine gindul. Eventual, daca dau de greu, am eu o licoare magica cu care ma tratez (Baylis irish cream
)
Bine ca m-ai linistit cu moliile, ca ma gindeam de unde sa cumpar niste naftalina pentru suflet
Merci frumos ca mi-ai facut jocul, cu raspunsul tau elegant.
Acum chiar gata, trebuie sa ma duc in laborator…:-(
November 23rd, 2009 at 8:47 pm
Hei, ce-i galagia asta aici? Mai incet, ca lucrez cu cifre!
Sunteti haioase foc, pe bune. Monica, te pricepi la horoscop??? Vreau si eu astrograma, stii de cand vreau… Sunt un geaman cu ascendent in leu, cum e mai al naibii, au facut stelele astea misto de mine, sunt sigura!
November 23rd, 2009 at 9:35 pm
tu lucreaza, alina, lucreaza… si io vreau horoscop… 7 ian 1969 ora 3.25 camelia07sima pe yahoo!
November 24th, 2009 at 1:18 am
Asadar…”de cine ne indragostim de fapt, noi, indiferent de moment?”
.
Hai sa incep eu…
Dupa ce am ajuns in prealabil si pe la psihiatru-psiholog (ca nici acum nu stiu prea bine ce-a fost, si vorba bancului – si daca n-am prealabil, ce fac?!) am fost sfatuita sa imi fac un fel de “portet robot” al impricinatului pe care mi-l doresc linga mine…si eu, copil ascultator, l-am facut, si acum umblu cu “poza” in portofel
Si am zis asa:
- sa fie atragator (nu un Adonis, nici un Hercule…ceva placut ochiului meu, si olfactivului meu; nu conteaza culoare par/ochi samd; armonios si neaparat mai inalt ca mine);
- sa fiu atragatoare pt el;
- sa aibe sarm, sa fie amuzant (pt mine);
- sa avem ce sa vorbim, sa putem comunica;
- sa poate sa imi indice cum pot sa il ajut/sustin si sa poata sa ma ajute/sustina la rindul lui;
- sa fie stabil material (n-am sa il intretin eu din economiile mele pt silicoane; glumesc, slava Domnului ca pot ramine cu ce m-a dotat natura);
- sa nu fie “legat” de o alta femeie si sa nu aibe copii din alta relatie;
- sa vrea copii si sa fie familist;
- sa putem face echipa impreuna si sa nu aibe prejudecati, sa nu gindeasca ca locul meu e la bucatarie si al lui in fata televizorului;
- sa imi dea libertate, cind am nevoie (sa mai ies si eu cu fetele la cumparaturi, si neaparat cel putin o data pe luna la un Baileys Irish Cream);
- sa ma faca sa ma simt femeie;
- sa-mi respecte parintii;
- sa ii placa sa mergem in vacante;
- sa ii placa sa iasa cu prietenii, si ai mei si ai lui.
Deocamdata la astea m-am gindit. Daca ma uit bine, nici nu e prea lunga lista! Si n-am sa renunt nici in ruptul capului la vreo liniuta…Ei, si aici se iveste alta intrebare fundamentala: cit timp imi pastrez aceste standarde? cit timp il caut pe Fat Frumos pina ajung la concluzia ca trebuie sa mai cobor stacheta?!
November 24th, 2009 at 1:21 am
si sa nu imi spuneti ca dragoste din asta programata nu exista! ca nu va cred…
PS. eu sunt acum dupa vreo doua, hai trei, pahare de vin si o portie sanatoasa de ris…asa ca sper sa fiti ingaduitoare. probabil miine cind imi voi reciti postarea, voi regreta amarnic…dar mai e pina miine.
November 24th, 2009 at 10:43 am
Hello @ all, ce subiect , ce tema: n-a fost sa fie ..si ma gandesc ce nu a fost sa fie la mine sau cu cine nu a fost sa fie la mine
) si ma bufneste rasul ….e Marti dimineata stau in bucatarie si imi aprind inca o tigara si vreau sa scriu, ma bucur inca de ultima zi de concediu , concediu pe care l-am asteptat cam de prin martie …si care uite ca s-a dus…nu stiu daca m-am odihnit dar macar …parca m-am deconectat putin.
. Nu cred in asta, cred ca tine de atitudinea si increderea pe care o avem in noi, deci nu e cazul. Am avut iubite de tot felul, mai slabe, mai plinutze, mai urate sau mai frumoase insa pentru mine au fost cele mai cele atunci, oricum nu conteaza doar carcasa, conteaza si motorul.
)) ) si uite asa, ma trezesc dimineata fara sa imi fie frica si dispus sa ofer totul (dupa ce am facut listutza cu ce vreau de la o ea si restul) si imi asum. Cum suna?
Mitica….Mitica e un personaj misto cred ptr fiecare. Al meu Mitica e super de treaba, muncitor, serios, nu prea frumos dar cu un ras super zgomotos si imi zice mereu: mah sefule ce sa iti zic eu ….:-)) si ma amuza ca e un om simplu cu suflet mare.
La mine nu cred ca a fost sa fie …hmmm….cu nici una din relatiile cu care am terminat-o , nu? Nu cred ca a fost sa fie cu niciuna din ele..fie eu …fie ele….fie Satana(asa mai zic eu).
Mi-am scris ca de obicei pe foaie ce as vrea sa adaug la fiecare , la comment-urile pe care le-a facut fiecare dar inainte sa imi spun punctul meu de vedere …..nu stiu ….nu ma gandesc la trecut…la ce nu a fost sa fie….iau lucrurile asa cum sunt…mai simplu si asta e…..ce sa fac……ma gandesc la rece..se mai poate? R: Nu, nu se mai poate si incerc sa merg mai departe, chiar daca ma dau(s-au m-am dat ) cu capul de pereti de ciuda ca nu intelegea ca o iubesc ca o vroiam sau mai stiu eu ce motive care au dus la “divortul” propriu-zis…deci iau lucrurile mai light.
@ DeaValma – am scris ca si comment cauta-l pe acel tip…de ce sa traiesti cu regretul ca poate ar fi mers sau …. Ai insirat o lista Foarte (cu F mare) normala de cerinte pe care le cauti de la un el insa oare tu le-ai accepta. El sa iasa cu baietii ? Tu ai face sau esti de acord ca el sa faca lucrurile pe care le pretinzi tu?
@Pisica – ratusca urata, mi-a placut mult asta, fiecare ratusca urata isi gaseste motanul ei urat
@Monica – ce misto. Clasica poveste in care unul din 2 prieteni te vrea si tu il vrei pe celalalt. Mama masii de treaba. Nu m-as multumi si nu i-as mai alege pe aia rautaciosi. Ce simplu suna nu?
@ All & me – cum v-am spus si ma repet. Iau lucrurile mai light….privesc totul mai simplu. Cine a citit commentul in care am cunoscut-o pe Alina, stie putin despre povestea vietii mele. Eu personal, dupa o relatia esuata ca sa o numesc asa, ma refac, imi revin, incep sau incerc sa ma pun pe picioare sa ma simt din nou bine cu mine si dupa va veni o ea….trebuie sa vina. Bineinteles ca vine mai repede cine nu trebuie, insa asta nu ma face sa o iau de mana si sa imi mai esuez din timp cu inca cineva cu care nu ar merge. Sfatul meu, hai sa invatam sa alegem, hai sa stim ce putem oferi si daca ceea ce cerem e conform cu realitate. Adica ok, vreau sa ies cu fetele, dar oare daca el iese mi-ar conveni? Dupa ce stabilesc astea (si eu incerc sa o fac) imi zic: “sunt dipus sa dau tot ce am mai bun din mine”…..si credeti-ma ca nu e usor, te sperie de cele mai multe ori dar imi zic mereu si imi dau curaj: ehh si ce daca mai dau o data cu capul (desi de cele mai multe ori imi zic: daca si acum dau cu capul, chiar dau rau
November 24th, 2009 at 11:12 am
Ne simtim bine aici la tine, draga Alina.Tu scrii pe lungimea sufletului nostru, eu imi pun intrebari, si impreuna cautam raspunsuri, iar viata ni se pare mai frumoasa.
Da, am experienta a douazeci de ani de cercetare si aprofundare cazuri in materie de astrograme. Data, ora, locul nasterii imi trebuie.
Horoscpoul reprezinta roata celor doisprezece zodii, iar astrograma include roata plus pozitia planetelor cu unghiurile care se formeaza intre ele. Zodia care se ridica la Orizont, da Ascendentul, adica locul de unde incepe interpretarea, prima casa a temei, ce indica personalitatea, aspectul fizic, capul. Sunt douasprezece case, douasprezece zodii plus relatiile dintre planete, dispozitia energetica a pozitiilor in zodii. Toate acestea coloreaza personalitatea si arata blocajele, ce ti-e dat sa faci si ce nu vei face niciodata in viata asta.
Alina, tu ai si un marcaj de apa, asa cum arati in poza aia. Cred ca ai o luna in zodie de apa sigur. In tema unei femei este importanta Luna. Dincolo de faptul ca ai Soarele in zodia Gemeni, asta arata pozitia sociala, dispozitia energetica in functie de aspectele cu celelalte planete. Dupa varsta de treizeci de ani functioneaza mai mult Ascendentul, dar ma opresc aici, pentru ca nu stiu daca ai planete acolo. Scrie-mi data, ora locul nasterii si-ti trimit pe mail o interpretare.
Pisica, nu ai scris locul nasterii si nu am cum sa-ti fac tema.
Dea Valma, draga, sa stii ca eu m-am gandit si tot ma gandesc la raspunsul intrebarii pe care am lansat-o.
Ma gandesc la patologia formelor personalitatii umane si as face o fisa de lumini, apoi as analiza-o sub lupa destinului,ca sa constat de fapt, de cine m-am indragostit, de cine ma indragostesc mereu.
Avertismentul prabusirii in realitatea momentului indragostirii imi spune clar ca ochiul vede o masca. Prima data ma intalnesc cu o masca a lui, nu ceea ce este in realitate. Bun, urmeaza cliseul construit spontan de fantezia mea. Ma indragostesc de o masca a lui, astfel incat chipul lui devine icoana vie in inima mea, mintea mi-e plina de ce as face cu el, si eu nu renunt la incapatanarea de a vedea ceea ce vreau eu, de a-l inchide in sabloanele mele, cum ai facut si tu Dea Valma.
Uite, avem in fata noastra un necunoscut. Acela este barbatul de care ne-am indragostit. Hai sa observam cum imaginatia l-a inscris intr-o categorie. Nu uita ca imaginatia nu lucreaza cu politeturi, responsabilitati. Fantezia ii aplica un sablon angoasant, in functie de starea ta, a noastra, a mea: relaxata sau stresata.
Si daca pica masca aia ce ramane? Il mai vreau? Si totusi, de cine ne indragostim, de fapt, de care masca a lui?
November 24th, 2009 at 11:16 am
Stimabile Uss…
Eu sunt cam de moda veche si functionez inca pe principiul “ce tie nu-ti place altuia nu-i face”…asa ca normal ca as accepta si din partea lui aceleasi revendicari, sau altele…Cred ca toata ideea sa putem comunica atit de bine incit sa demolam niste bariere si sa ajungem la punctul de a ce cere fiecare ceea ce doreste si de acolo sa putem negocia. Dar asta presune o autocunoastere f buna de la fiecare partener, maturitate emotionala si multe altele…De aceea ma vad nevoita sa mai adaug o liniuta la lista mea:
- sa aibe spre 40 de ani (minim 35)
In principiu eu sunt o persoana rezonabila (asa cred eu?!)…Chiar daca initial il iau pe Nu in brate, daca mi se explica cu argumente logice ca nu am dreptate, nu mi-e rusine sa imi recunosc greseala si sa accept o alta opinie. Dar nici dictatura nu imi place, si nici pasivitatea…
Si mai sunt multe de dezbatut: gelozie, fidelitate…
November 24th, 2009 at 11:32 am
Ce bine ca ai aparut uss! Poate-mi dai tu raspunsul la intrebare, pentru ca un barbat vede altfel, si eu inca admir toate calitatile cu care l-a lasat Dumnezeu in lume pe barbat.
Inca mai am in mine rasul starnit de pensionarul de 70 de ani,care-mi face curte si care mi-a zis ca un mitocan: “te invit la mine sa incaleci capra,ca esti cam grasa, mai intai mancam ceva, adica faci tu, am doar peste, ca eu sunt diabetic, dar tu sigur nu stii sa gatesti”!
Na, ce zici? Ca mie mi s-a facut negru inaintea ochilor si nu era nimeni in birou sa pulverizez ceva in aer cu o replica taioasa, ca m-a facut grasa, si eu nu sunt asa.
L-am cunoscut la o firma de telefonie, unde mi-am schimbat telefonul si el a primit numar de ordine dupa mine. Eram imbracata cu palton lung si palarie si am facut conversatie, pentru ca inaintea mea aveam zece clienti. In fine, am aflat cum mosul isi lua cel mai modern telefon, cum avea cont si poza pe Facebook si comunica in limba engleza cu diverse femei din toata lumea. Am aflat, desi nu vroiam sa stiu, despre toata familia lui, bolile, nevasta moarta etc. etc. A luat numarul meu de acolo si suna mereu. Si azi m-a sunat sa-mi spuna ca a trecut operatia cu bine si n-a murit, si ma invita la teatru. L-am socat ca nu am ID, ca nu stau pe mess etc.
Si mintea mea este plina de altul, mult mai tanar…. si nu este cu mine. Cum sa-mi imaginez cu pensionarul o scena erotica, cand el a declarat acolo ca-mi ofera dragoste nu sex, ca nu mai poate, si operatorii de telefonie scapau creioanele pe jos, si nu stiu de cine radeau ei in barba mai tare, de mine sau de el. Faptul ca am relaxat atmosfera acolo, nu am beneficiat de nimic, dar i-au dat numarul de telefon mosului,ceea ce este inadmisibil.
Si niciun barbat nu m-a invitat la el sa incalec capra,ca sunt cam grasa… Capra aia era un aparat de sport, stiu eu? Ca o capra vie nu ai cum sa o incaleci, ca este mica, si nu sta.
Mai vrei povesti cu pensionari admiratori de-ai mei?
November 24th, 2009 at 11:48 am
Monica, te rog, scrie si tu mai pe seara, ca or sa ma de astia afara de la lucru! (pina sa imi dau eu demisia). Stau numai pe blog…
Nu mai pot de atita ris. Esti super!
Am si eu o poveste cu un instructor auto din vara in care am facut scoala auto in Ro…nu era chiar pensionar, dar eu aveam 27 si el vreo 45…Si eram asa naiva!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Asta cica sa imi “creeze dexteritate”, sa sofez numai cu mina si cealalta sa mi-o tina el…Si ma rog, a inceput sa se intinda la cascaval, mai-mai sa ma bage cu masina printr-o padure…sa ma scoata si pe autostrada si sa ma duca la Bucuresti sa vad ce garsoniera i-a cumparat lui fiu-sau…brrrrrrrr
nici nu mai stiu cum am scapat bazma curata din toata povestea.
oricum, asa bine m-a invatat sa sofez ca am ajuns in Olanda si n-am putut sa plec de pe loc cu masina, si opreama motorul la fiecare frina si…si nici acum nu mi-s mai breaza, ca stau cu un permis olandez in buzunar (scump! m-a costat 2 mii de euro…) si se prinde mucegaiul de el, ca de, principialul nu a vrut sa-mi dea masina pe mina.
November 24th, 2009 at 1:26 pm
Mai, mai, mai ce probleme aveti voi, dragelor si dragule! Am intrat putin, nu sunt in Bucuresti, sunt in delegatie, Netul merge prost (de fapt, bine, tinand cont in ce padure virgina ma aflu!), eu sunt cu nasul in batista, plinsa bine, racita rau, ma asteapta vreo 3 fisiere sa le modific si eu le las sa astepte ca merit si eu putina fericire in viata asta!
De-a Valma, draga mea draga, eu as vrea sa scriu seara dar ti-am spus ce constrangeri am asa ca sa ma ierti si sa nu te superi, sper sa nu fiu (inca) un motiv al plecarii tale de acolo, hi, hi, hi…ia sa va spun eu povestea mea care “n-a fost sa fie”, de fapt cred ca am mai facut odata referire la ea pe blogul Simonei! A fost odata un baiat frumos tare, frumos ca un poem and then some….inalt (mult mai inalt ca mine!), cu niste ochi caprui cu gene intoarse de motan (asa-i si spuneam, Doamne, cu cata dragoste “Motanu’”)…cand s-a mutat la noi in liceu venit de la Spiru Haret mi s-a parut ca m-a transferat si pe mine Dumnezeu in basmul cu Fat Frumos! Era atractia scolii, a strazii, eu eram sigura ca era atractia pamantului intreg! S-a culcat cu vreo 2 prietene de ale mele, s-a mai sarutat cu cateva altele dar eu la vremea respectiva eram naiva, copilaroasa, virgina si extrem de speriata de ceea ce presupunea partea fizica a unei relatii! Nu-i purtam pica cand descopeream escapadele pe care le facea dar plingeam inabusit in perna si apoi ii ascultam explicatiile care durau de regula ore intregi, poate ca stiti si voi argumentele acelea cu “doar pe tine te iubesc dar intelege-ma, intelege-ma…..”…il intelegeam, sigur ca-l intelegeam, el avea 18 ani, eu de-abia 16…cand il vedeam dimineata ca ma astepta la metrou, pe peronul de la Dristor mi se faceau genunchii de coca si fluturii dansau sirtaki nebun in stomacul meu plat pe vremea aceea
Nu saruta nimeni ca Motanul meu, nu era nimeni asa de frumos (n-am mai avut de atunci nici un barbat asa ravasitor fizic! Era frumos ca un zeu!), nu ma alinta nimeni ca el, nu statea nimeni la alintat cum statea el! O singura data, pe care nu o regret dar al carei final l-am rescris de sute de mii de ori in cap, am ajuns pana la “prima baza” ca sa zic asa! Eram in casa unui prieten de-al lui, care era singur acasa si care era si el cu prietena lui! Noi ne-am dus in dormitor (eu aveam deja 19 ani, el era in permisie din armata!) sa ne pupam putin (asa se alinta el!)…imi aduc aminte cu detalii toata dupa amiaza aceea, cum m-a tinut in brate, cum m-a sarutat, cum i-am raspuns la saruturi! Cum mi-a dat camasa jos, facand glume ca era verde padure ca acelea de militar, cam m-a mangaiat, ii vad in cap privirea fascinata, indragostita! Imi amintesc cum l-am atins, era prima oara ca atingeam un barbat, il simt inca sub palma mea, fierbinte, cu o piele fina si nu stiu sa mai fi atins de atunci ceva asa de placut! Imi amintesc ce-mi soptea (nu, nu va spun si voua!) imi amintesc ca ma gandeam ametita ca-mi place, ca-l iubesc, ca da, as vrea sa trecem impreuna pragul asta….si-mi amintesc cum mi-au dat lacriimile, cum printre saruturi spuneam, nu, nu, nu….si-mi amintesc ca s-a oprit (si astazi, femeie fiind, inteleg cat l-a costat!), ca m-a imbracat cu camasa mea cea verde padure, sarutand fiecare bucata de piele pe care o acopereau nasturii, ca m-a leganat in brate, ca in camera aia era o consola cu oglinda si ca m-a dus in fata oglinzii, si ma tinea in brate si ne vedem amandoi din lateral…si mi-a spus asa “esti incredibil de frumoasa, uita-te la tine, incredibil de frumoasa! O sa vina si ziua aia, nu trebuie sa ne grabim, pur si simplu nu esti pregatita. Dar o sa vina!”…imi amintesc ca zambea, ca zambeam, ca eram frumosi amandoi ca desprinsi dintr-un basm, imi amintesc ca ma simteam vinovata si-mi amintesc cum m-a condus pana la tramvai si cat de ravasitor m-a sarutat si cum a ramas in urma tramvaiului pana cand l-am pierdut din vedere……imi amintesc cu detalii dupa amiaza aia, va jur! Ne-am mai scris o vreme, ne-am mai si intalnit odata, era tot intr-o permisie, pe fuga! Am fost mindra atunci, era aproape barbat, mi-a soptit scrasnit in timp ce ma saruta sub copacul vechi din fata blocului meu “nu mai scapi data viitoare, auzi, nu mai scapi! Esti a mea!”…..de la acea ultima intalnire au mai trecut 3 luni si intr-o dimineata a venit vecina mea si mi-a batut la usa (nu aveam telefon!) sa-mi spuna ca m-a sunat sora lui…sa ma cheme la inmormantare! A murit Motanul meu, asa s-a sfarsit povestea noastra! N-a fost sa fie, imi spun uneori, gandindu-ma retrospectiv la dupa-amiaza aia pe care mi-o amintesc cu detalii! Nu (mai) sunt nici trista, au trecut iata 15 ani…sunt prietena si azi cu sora lui si daca vreti sa rideti ne-am imprietenit numai dupa ce el nu a mai fost! Cand eram impreuna, la vremea aceea, ea – recunoaste si azi cu capul plecat – nu ma putea suferi! Mitica al meu e Mihaela mea (asa o cheama pe sora lui, cine are urechi de auzit o sa zambeasca lat!), am iertat-o pentru toate datile in care-mi inchidea sec telefonul in nas si-mi spunea ca el doarme, nu-l poate deranja, ma suna el! “Dar n-are un…..” incercam eu timid si cand imi venea tonul imi venea sa dau cu telefonul public de pamant si cu ea de toti peretii
Mai importanta insa mi se pare lectia pe care am invatat-o dupa moartea lui Miau! Lui nu i-am spus niciodata “te iubesc” dintr-o mandrie prost inteleasa, cumplit gestionata! M-a rugat de multe ori, ne-am ciondanit de multe ori din cauza asta! L-am iubit si l-as fi iubit oricum, si daca moartea n-ar fi ridicat iubirea mea la rang de tragedie! Ma gandesc uneori ca la cat era de frumos, de inteligent, nativ inteligent, la cat era de curtenitor, de plin de umor n-ar fi ramas niciodata la meu, barbatul meu pana la capat! Regret din inima dupa amiaza aceea in care n-am stiut deveni femeia lui! Regret ca m-a iubit suficient cat sa ma astepte, cat sa nu ma forteze! Regret ca nu a fost sa fie! M-a costat prea mult lectia asta, am invatat-o cu lacrimi grele dar de atunci n-am pierdut niciun om drag! Cand am simtit ca iubesc am spus ca iubesc, n-am facut economie de gesturi, de fapte, de vorbe! N-am mai asteptat “sa fiu pregatita”……si-am mai avut – multumesc lui Dumnezeu! – genunchi de coca si sirtaki fluturesc in stomac (chiar nemaifiind asa de plat!)!! Da, de data aceea nu a fost sa fie dar au fost dati in care s-a intamplat, in care am ars, in care am iubit, in care am fost iubita si niciun Mitica de pe lumea asta nu se mai poate uita tamp sa-mi spuna rautacios din privire “ce vrei draga, n-a fost sa fie!”
Dea Valma, imi place lista ta (nici nu ceri asa multe, hi, hi, hi!) permite-mi sa comentez un singur punct “sa nu fie legat de o alta femeie si sa nu aiba copii din alta relatie”…..draga mea, poate stiai chestia aia care spune “e bine sa iei omul de la rascrucea de drum in care-l intalnesti, sa nu-i cauti in urma, ca sa nu fi dezamagit si sa nu-i judeci greselile, ca sa nu fi judecat “…..un copil nu e niciodata o piatra de moara iar daca omul acela e omul tau, faptul ca mai e multiplicat, crede-ma, nu deranjeaza! Tu n-ai sa-i ppoti fi niciodata mama, dar ii poti fi aproape, in altfel aproape! Nu merita sa pierzi sansa la o iubire perfecta si la o viata armonioasa punand o astfel de conditie! Tata e jumatatea mamei mele, cand a luat-o ea avea 2 copii nu unul (da, eu sunt unul dintre ei!)…Dan al meu o avea pe Monica, eu o am pe Tania (o, si crede-ma ca nu i-e usor deloc lui Dan cu asa copil zalud ca al meu!)…..eu as zice asa, ca daca omul de langa noi ne iubeste, daca se lasa iubit, daca ne respecta, daca noi il putem respecta in return….restul sunt detalii! Sigur ca-ti va respecta parintii, si tu pe-ai lui ca doar multumita lor va aveti unul pe altul! Sigur ca te va lasa sa iesi cu prietenele ca sa va puteti hlizi dupa aceea impreuna, sigur ca nu va conta pe portmoneul tau si pe niciodata intamplata ta operatie de silicoane…iar daca totusi va fi intr-un moment greu te vei simti onorata sa-l sustii caci si el te va sustine pe tine in nevoie si durere! Sa sti Dea draga, si tu uss, si tu Monica, si tu Alina gazda noastra generoasa, ca sa iubesti pe cineva inseamna sa-ti pese de fapt, doar de el! Sa fie vorba despre el/ea! Despre nevoile lui, despre dorintele lui, despre cum ai putea tu, din prea plinul tau, sa fericesti asa persoana! Intr-o lume perfecta, asa ar trebui sa gandim toti! Si daca l-am iubi si respecta suficient pe celalalt om din viata noastra, si daca ne-am gandi la el fara egoism si fara orgolii, si daca ne-am lasa pe noi ca sa-i tinem lui de cald, de foame si de viata intreaga….si daca el/ ea ar face la fel…restul regulilor si conditiilor ar fi nule si neavenite pentru ca ar veni de la sine, nu?!? Respectati-i parintii asa cum ii respectati pe ai vostri, iubitii copii si frati asa cum i-ati iubi pe ai vostri, mangaiati-l cum v-ati mangaia pe voi (si chiar va mangaiati pe voi, jumatate din voi!), ascultati-l cum va ascultati pe voi, alinati-i plansul cum vi-l alinati pe-al vostru! Despre asta e vorba in iubire! Motanul meu, desi tanar si ne-experimentat m-a invatat lectia asta i cea mai frumoasa, cea mai spectaculoasa dintre dupa amiezele mele: si-a lasat frustrarea si dorinta deoparte si a respectat ceea ce nici macar nu verbalizasem prea vehement! M-ar fi putut convinge cu usurinta dar el a inteles sa respecte si sa inteleaga alegerea mea…ca si cand ar fi fost a lui! Mi-a mangaiat orgoliul, mi-a ascultat teama nespusa, mi-a respectat convingerile si alegerea! A fost o lectie pe care eu personal am invatat-o! Sau asa vreau sa cred….
Va pup cu drag si mai postez odata special ca sa raspund Monicai! Fisierele mele sa astepte…
November 24th, 2009 at 1:45 pm
Monica…bine te-am regasit. Am sa scriu astazi si dupa, deoarece mi-a zis si Alina sa mai scrii, am sa incerc sa intru pe la sf saptamanii ca de maine incep munca cu multa pasiune dar si groaza cate ma asteapta. Foarte tare mosulica, insa un superficial daca imi ceri parerea. Nu se spune: iti ofer dragoste ca de….nu stiu de unde se cumpara viagra ca am uitat cum ii zice la magazinul ala cu cruce verde in fata. Refuzi politicos si iti vezi de “you journey”.
)….foarte tare nu? Te intreb eu: asta vrem? am refuzat si am zis : lasa-ma sa fac eu rost de numarul tau. Ce vreau sa subliniez, oportunitati, sanse, greseli sunt peste tot, depinde de noi daca vrem sa ne spunem e o chestie de nebunie si o acceptam sau nu, insa vba prietenului meu: ma simt a doua zi dimineata cam folosit 
)
Sa iti zic ce propuneri am primit eu? Eram la un party si ma rog era o tipa ok, aranjata, toti vuiau dupa ea, mai putin eu pentru ca ….nu stiu ….as fi vrut sa discut cu ea si sa vad ce are in cap nu sa ma bucur superficial de fustitza ei prea scurta si decolteul prea adanc. (care din punctul de vedere al unui barbat nu era un lucru rau sa nu ma intelegi gresit, dar am zis…conteaza si motorul doar nu carcasa). Ma rog…ajungem si discutam intr-un sfarsit, era un party unde toti eram prieteni, nu era prea mult loc de figuri si alte fitze..si la un moment dat tipa imi spune: nu vrei sa mergem la mine sa bem un pahar de ceva? fara a face eu nici macar o aluzie, fara ai da nici macar un semn, absolut nimic crede-ma. I-am spus ca nu prea beau de fel si mi-a dat replica ce m-a dat pe spate: uite daca vrei iti las numarul meu si poti apela la mine ca la Urgenta la spital
Asa ca spune-i lui nenea mosulica care te-a facut grasa si ti-a zis ca nu stii sa gatesti asa: stii care e culmea? ca tu nu vei afla niciodata si lasa-l in facebook-urile, ID-urile si toate incercariile lui de a-si spune ca inca mai poate….cand de fapt de la inceput si de la orice varsta el de fapt nu a putut nimic.
Stimata Dea Valma, bineinteles, trebuie clar sa aibe peste 35 de ani. De ce????? De unde? Parca te si aud: ahhh ai 34 de ani imi pare rau….si mi-ai zice ehhh acum 34 e ok..si mergand prin inductie ajungem la 33 si tot asa. Crede-ma din experienta proprie ca am fost cu o ea de vreo 10-11 ani mai mare ca mine si o iubeam de muream si ea isi faceam mereu griji dar cum va fi peste 10 ani tu o sa ai ….si eu o sa am atata….si din cauza temeriilor ei a pus capat…si ne-am revazut dupa 1an jumate si mie imi era la fel de draga, la fel in tot si ne-am zambit si ….a ramas acolo ..pentru ca eu voi mereu mai mic cu 10-11 ani …si nu a contat ce eram dispus eu sau poate a contat ce nu era dispusa ea.
Cred ca important e sa fie the right one, sa te intelegi, sa poti discuta, sa poti accepta o alta parere nu sa il iei pe NU in brate din prima si sa inveti sa asculti si sa vorbesti din suflet.
November 24th, 2009 at 1:50 pm
Am recitit si completez ca trebuie sa plec, ideea de la chef era de ea a castigat “premiul” in fata celorlalte fete si cand pui lucrurilor pret…isi pierd valoarea…cred ca se intelege ideea.
P.S. Scuze greselile de ortografie (your journey sau etc) dar scriu repede si nu citesc dupa.
November 24th, 2009 at 2:15 pm
Monica Andrei, draga si mult mai simpatica noastra Neti Sandu
!) e tatal meu vitreg! Si-am cautat in toti barbatii mei altruismul fara egal, tandretea si caldura bunului meu tata, fara sa le fi gasit vreodata! Inteligenta lui emotionala, rabdarea netarmurita, increderea pe care mi-a acordat-o, mie si fratelui meu care nu eram ai lui, desprinsi din el! Dar el si astazi imi spune cu sincera, nedisimulata dragoste “primul meu nascut”….
Eu sunt nascuta pe 16 octombrie 1973, la 6.30 dupa amiaza si mi-e teama de ce spune horoscopul meu, prapaditul, gandindu-ma retrospectiv la ce-am indurat in ultimele luni! Vreau sa cred ca sunt un om bun si ma straduiesc sa fiu astfel, nu pentru ca-s o Balanta dezechilibrata ci pentru ca-s om, ba mai mult, femeie! Aici era cazul sa folosesc cap locks-ul dar ar fi fost o mare infatuare
M-am distrat (oarecum!) sa citesc povestea mosului dar fara sa ma pot opri din a ma intreba de ce ti-ai pierdut tu timpul sa asculti asemenea aberatii, de ce raspunzi la telefon cand te suna, de ce iti consumi energia incarcandu-te negativ cu frustrarile si impotenta lui?! De ce simti nevoia sa justifici in fata noastra, care te apreciem regardless varsta, sex si dimensiuni, ca nu esti grasa?!? Ce inseamna grasa?!? Eu sunt cam grasa acum daca stau sa ma gandesc la ce a cunoscut si iubit Motanul si cred ca si daca n-as fi, tot as putea si atacata cu mitocanii grosiere….ce conteaza ca operatorii de telefonie isi radeau in barba isi radeau pentru ca le permiteai, ia sa fi parut un pic indiferenta, un pic amuzata (nu siderata!), ia sa-l fi tratat, pe el si pe ei deopotriva, cu un acid-amuzat?!? Iti spun eu, s-ar fi schimbat si contextul si finalul povestii!
M-am apucat sa-ti scriu insa, ca sa comentez intrebarea ta cu de fapt, de cine/ ce ne indragostim noi?! Si sa-ti spun ca oameni care ne schimba viata sunt mai la tot pasul…pe unii nu-i vedem iar altii cu siguranta – daca sunt barbati – nu ne sunt neaparat iubiti! Un barbat care mie mi-a schimbat radical viata si nu mi-e iubit (din simplu motiv ca se iubeste cu mama
In primul rand, atractia fizica tine de chimie! Eu nn-am fost niciodata buna la materia asta, probabail ca Dea Valma stie sa ne explice mult mai bine cum sta treaba dar cum informatiile pe care le am eu imi spun ca si ea creste fluturi……reactiile fizice sunt imposibil de controlat, imposibil! Da, putem intelege la nivel cognitiv ca un om e rau, ne-educat, indiferent, las, poate ca si prost…dar daca mirosul lui ne ameteste, daca felul in care ne ia in brate ne anihileaza vointa, daca maraitul pe care il scoate in timp ce ne adulmeca linia fina a gatului ne face sa tremuram de dorinta si asteptare…..daca uneori, cand nu vede nimeni acelasi cineva ne mangaie si ne alinta cu aceleasi gesturi cu care mangaie un copil, daca dupa ce ne scoate din minti cu indiferenta si raceala lui nejustificata ne da cate un telefon care ne umple ziua de soare si sufletul de cantec, daca uneori, nepermis de rare ori, se recunoaste invins, infrant de pasiunea asta nebuna, nelalocul ei…..tu spui asa “si altii neinsemnati, ridicoli, rautaciosi de care m_am indragostit”….pai Monica, in momentul in care te-ai indragostit de ei dragostea ta i-a scos din anonimat! I-a ferit de ridicol! Iar daca au ramas rautaciosi asta nu a mai fost vina ta! Nu ne indragostim de “masti” cum spuneai ulterior….nu, mintea noastra (cand o avem da-mi rezulta ca noi toti acestia care scriem aici cam avem! Peste medie!) vede realitatea in toata cruzimea ei! Dar chimia de care vorbeam, contextele, sevrajul despartirilor, anestezia generala a momentelor perfecte pe care fiecare le petrece cu celalalt…..eu am fost indragostita de multe ori (multumesc lui Dumnezeu, e de fiecare data asa o binecuvantare si-asa un pain in the ass!) dar daca stau sa compar subiectii dragostelor mele nici macar culoarea de ochi nu o au in comun! Dar le pot recompune din memorie trasaturile, le-as recunoaste vocea si dintr-un amalgam si siluetele si-ntr-un meeting de zeci de mii de persoane…imi amintesc cum le placea cafeaua, imi amintesc parfumul lor, diferentiat, chiar daca au trecut ani! Nu stiu cand si cum a trecut vibratia, cand am incetat sa trepidez si sa freamat, sa nu le mai recunosc apropierea cu alte simturi….dar stiu sigur ca pentru ca i-am iubit eu sunt unici, minunati, extraordinari! Niste barbati de toata isprava! Da, rautaciosi, orgoliosi, lasi, isterici, gelosi, posesivi……tandri, superbi, spumosi, inteligenti….spuneam in postul de mai sus ca atunci cand iubesti pe cineva ar trebui sa fie vorba despre el, nu despre tine! Si va intreb, in aceasta lumina, cum sa zic desprre un om pe care-l iubesc ca e rau, meschin, las, mincinos?!? Raportat la ce?!? E rau cu mine, meschin cu mine, las fata de mine, ma minte?!? Pai si il mai iubesc?!? Mai stau cu el?!? Da?!? Atunci e omul meu si inseamna ca am o lupta grea de dus! Trebuie sa-l invat, sa-i arat, sa-l indrum..poate vrea sa se schimbe, poate nu stie cum….nu?!? Atunci il las in drum, acolo unde l-am si gasit, fara sa-l judec, fara sa-i pun etichete! Si nu Monica, nu am inteles ca tu ai fi pus etichete oamenilor respectivi, sau ca te te-ai fi plins/ vaitat…..nu, nu, nu! Spuneam doar ce cred eu, si cum cred eu! Ca unii din oamenii pe care i-am lasat in drum mi-au plins plecarea si m-ar astepta oricand sa ma intorc! Ori vezi tu, vedeti voi…..”prea tarziu” e un risc cu care toti traim si pe care toti trebuie sa ni-l asumam! Iubesc un om in acest moment al vietii mele! Un barbat splendid, un om cald, special….orgolios, incapatanat, las…..tatal tuturor railor atunci cand vrea sa fie rau, mitocan pana la umilinta atunci cand i se pare ca e calcat in picioare! E omul meu si dragostea pe care i-o port e crucea mea! Nu e neaparat usoara dar atata timp cat ma face fericita povara ei….si da, in dragostea mea e vorba despre el! Despre toate defectele lui, despre toate rautatile lui, despre frustrarile si neimplinirile pe care le are…si despre cum imi doresc eu, mult, nemasurat sa nu-l pierd niciodata, sa nu vina “prea tarziu”l peste noi!
Te pup, va pup
November 24th, 2009 at 2:44 pm
Multumesc Alina, dar cand este vorba de planul sentimental femeile se manifesta altfel decat barbatii.
Ma bucur Dea Valma ca te amuz, dar eu sunt o nefericita, pentru ca de-a lungul vietii am tot adunat povesti cu batranei simpatici care au venit spre mine, iar eu n-am facut decat sa indepartez. Este un efort mult mai mare de depus, decat apropierea de cineva. Cu un gerontofil maritata eu nu ma vad.
Problema este la mine, ca ala tanar care-mi place nu ma vrea. Si cine ma ajuta sa ma vad mai bine? Voi!
uss, bine te-am regasit si eu, chiar daca esti in minoritate aici eu ma bucur ca ai indraznit sa apari, pentru ca punctul tau de vedere conteaza. Da, ai dreptul sa alegi, pentru ca de fapt, barbatul alege. Mosul a declarat public ca poate si-mi ofere dragoste nu sex, acolo la firma de telefonie, fara sa-l intreb. M-a cerut de nevasta, tot acolo. Si lumea se amuza copios, nervosii se calmasera, nu mai avea nimeni probleme. Eu am dat replici ca la teatru si lumea s-a amuzat, timpul a trecut altfel. De aia a mers mai departe, pentru ca a vazut ca nu reactionez ca orice femeie, si nu si-a explicat el de ce. La sfarsit, am rugat-o pe operatoarea care m-a preluat sa-mi dea drumul la usa, sa fug, sa nu ma vada mosul, si m-a ajutat. M-a socat azi, ca a sunat din nou la telefon, si mi-a spus brusc “n-am murit dupa operatie, sunt viu, hai la teatru”. L-am evitat.Nu vreau sa ies cu el. In teatru sunt colegii si fostii colegi si etc…
Si chiar, vreau sa ies cu unul tanar, pentru ca sunt tanara.
Si sunt indragostita de unul tanar caruia i-am scris mesaje frumoase, si mail-uri, si scrisori de dragoste, cand n-am mai putut tine in mine, si am simtit nevoia sa marturisesc ca-l iubesc. Si n-a dat niciun semn. Ei, ce zici? Nu m-am intins pe tava, si sunt constienta ca are multe lipsuri… Si pot renunta la el. Nu suport indiferenta barbatilor.
Si femei ca aia, cu propunerea “spitalului de urgenta” vei mai intalni. Depinde de tine daca accepti sau respingi.
Mai cred ca tu si femeia aia cu diferenta de zece ani intre tine si ea, nu ati trait prezentul. Cand iubesti nu mai conteaza varsta, iar daca-ti faci ganduri ca peste zece ani va fi nu stiu ce, devine un consum inutil. Altfel, v-ati potrivit? Nu-i nimic, vine cineva pentru tine. Si mai cred ca toti care ne adunam aici avem niste puncte comune in esecurile noastre din dragoste. Poate reusim impreuna sa fim obiectivi, sa le vedem si sa ne ajutam. Ce zici?
Si Alina, draguta si generoasa vine iar si spune ca lucreaza cu cifre si noi o deranjam, si ea se bucura, si ea de fapt, este cea care ne ajuta sa vedem si o alta parte din noi.
De care masca ne indragostim noi oare?
November 24th, 2009 at 2:49 pm
Anca, colegul meu Florin ma tot intreba cate ceva profesional si incurca mereu ceva…
asa ca nu te-am uitat, dar nu sunt Neti Sandu, in plus nu pot sa-ti spun ceva din ce ai vrea sa stii pentru ca nu stiu locul nasterii tale. Si-n mesajul de sus te-am bozezat Alina.
Dar mai intai are prioritate Alina. Eu o sa lipsesc putin, dar revin sa stau de vorba… Treburile de serviciu sunt presante saptamana asta, dar saptamana viitoare voi fi mai libera. Cu drag,
November 24th, 2009 at 2:59 pm
Ah, ce ma oftic, suntem in predare si n-am timp deloc sa chatuiesc cu voi! Dar promit sa va citesc mesajele pe indelete, la o tigara, asa cum face uss!
Monica, fii antena aici: 02.06.1973, ora 9.30-9.45, Bucuresti, alina@revistatango.ro
Sa-mi zici de bine!
Anca, ai inviat? N-a fost sa fie nici cafeaua cu tine, dar te iert! Si sanatate, sa te faci bine!
Va pupacesc pe toti!
November 24th, 2009 at 3:13 pm
Monica draga, multumesc esti asa o draguta! Io nu vreau sa stiu mai nimic, de altfel vorbeam serios cand iti spuneam ca mi-e frica de ce imi scriu stelele vazand ultima mea perioada! Locul nasterii mele e Bucurestiu dar tu stai linistita ca acum doar nu o sa te asasinam toti cu harta noastra astrologica
sincer, singura treaba care ma intereseaza este cand o sa-si revina zina de fiica-mea, nu mai e un secret pentru nimeni ca e o adolescenta tulburata maxim. Mai degraba, daca ai ragaz zi-mi despre ea, e nascuta pe 24 august 1996, Bucuresti, spitalul caritas la ora 11.45 noaptea (de groaza noate, noaptea in care am murit!) si o cheama Tania Alexandra.
Stai ca iti raspund imediat si cum e cu cel tanar pe care-l vrei tu dar care pare sa nu te vrea
Cu mare drag
November 24th, 2009 at 4:06 pm
Am ragusit de cat ma rog de Florin sa nu mai faca greseli, ca suntem in criza de timp, si… foarte ocupati. Este colegul de birou.
Nu mi-a iesit din cap, cum am raspuns eu la noua dimineata la telefonul meu personal si gerontofilul era la celalalt capat al liniei: “n-am murit, sunt viu, am venit sa te iau la teatru, mergem sa-l vedem pe Banica, ca am bilele, sunt eu Aristotel?” A scapat de o operatie la inima, si urmeaza una la colon si prostata. Imi venea sa trantesc telefonul, si de obicei nu sunt nervoasa. L-am refuzat elegant si am salvat numarul ca sa nu-i mai raspund. Sper sa nu sune iar noaptea.
Ma amuz cand spuneti ca vreti sau nu vreti horoscop, dar de fapt vreti sigur. Va spun pe rand, si mai des saptamana viitoare. Ai fost bolnava, Anca? Sanatate!
Alina am luat datele si te studiez, apoi trimit mesaj pe adresa ta. Cu drag,
November 24th, 2009 at 5:33 pm
Dar ce zarva e aici! Nu-i corect! Nu mai vreau in laborator!!!
Am pus ceva la incubat si repede la voi! sa nu-mi stea nimeni in cale, sa nu ma intrebe nimeni nimic, sa nu imi ceara nici un coleg ajutorul! Eu am de scris pe blog!
AncaG, draga mea draga, asa ma bucur ca te-au apucat si pe tine mincaricii si ca n-ai mai putut sa stai in padurea ta acolo, fara sa te joci cu noi! Desi, nici cu tine nu mi se pare corect…Eu ma chinui pe aici cu pasi timizi sa cresc fluturi, sa le colorez aripile cu fel de fel culori, sa ii invat sa zboare…Si apari tu cu iubirile tale nebune si imi sperii toti fluturii, si ma faci sa ma simt mica si neinsemnata, caci eu nu voi putea nicicind sa iubesc asa vulcanic si sa scriu asemenea povesti de dragoste! Mi-e clar ca la scrisori de dragoste si povesti de iubire nu pot sa-ti fac concurenta…dar mai stii ce mi-o mai creste in suflet?! Mai stii de ce pui de cuc (cu vreo 10-11 ani mic ca mine, vorba lui uss) m-oi amoreza si i-oi scrie poezii?! Si astept eu asa niste sfaturi intre patru ochi, cind ne-om intilni, sa ma dai si pe mine pe brazda
November 24th, 2009 at 9:38 pm
Sunteti de groaza!
Toata ziua ati jucat pe masa azi cit am avut de lucru…Acum ca am ajuns si eu acasa…liniste si pace, toata lumea s-a cumintit! Asta numai ca sa imi faceti mie in ciuda!
November 24th, 2009 at 10:28 pm
va pupa pisicaaaaaaaaaaaaaa!
noi suntem la joaca!
monica andrei iti scrisesem la simona locul nasterii mele. restul datelor le ai. graba nu e ca acusi imi iau markerele si plec, asa ca revin saptamana viitoare sa ne jucam frumos.
ancag! doamne ce ma bucur cand te citesc! chiar daca alina e in predare, noi nu.
dea valma, oare de ce stiu eu cum e sa te joci singur pe seara… stai sa vezi ce ascutisuri sunt pe la Alice. ne-am lansat in voturi si doctrine… ce grup media votam?
November 25th, 2009 at 10:33 am
Ce fac, de cine m-am indragostit eu, oare, si cine-mi spune?
De cine ma indragostesc de obicei?
November 25th, 2009 at 11:06 am
Monica, intrebarea ta e retorica si generala, sau tu chiar ai o problema care arde?
November 25th, 2009 at 11:57 am
Este pentru toata lumea. Te-am speriat, Dea Valma? Da nu am aflat raspunsul toti imi promit ca-mi spun. Am si probleme care ard. Uite, mosul m-a sunat azi noapte de pe alt mobil, si a urlat cat a putut de tare in urechea mea ca trebuie sa-l accept in viata mea, pentru ca este bolnav de inima si moare. Un santajist si cu probleme patologice. La mine nu este nici azil de batrani, nici spitalul de nebuni, nici 112, i-am raspuns si l-am rugat sa nu ma mai caute, si mai ales la miezul noptii… Si uize asa va apare alt gerontofil… si viata este frumosa, nu-i asa?
Prefer sa ma trezeasca unul tanar… si nu la telefon… ci langa mine… si … aaaaa!
November 25th, 2009 at 11:58 am
Cine s-a indragostit de mine?
de cine m-am indragostit eu, oare?
na, na, na…
November 25th, 2009 at 1:01 pm
Hehe, nu m-ai speriat Monica, sunt eu mai timida de fel, e drept, dar ma tratez
…Si virtualitatea de aici ma face destul de vorbareata…
Eu nu pot sa-ti raspund cine si de cine…tu…
Eventual pot sa incerc un raspuns cine si de cine…eu…
Si recunosc ca nu am un palmares bogat, dar pe partea cealalta am avut si norocul sa nu dau de oameni uriti sufleteste si sa ramin cu te miri ce traume…E drept ca eu cam suflu si in iaurt si inca nu m-am pierdut intr-o iubire care sa imi fure tot creierul, dar eu sunt multumita cu asta, pentru ca, stii ce? Pe mine iubirea aia oarba, cind omul imi pune sufletul in palma- si eu pot sa decid in ce fel i-l zdrobesc sau nu-ma ingrozezte! Mi s-a intimplat de doua ori sa ranesc doi baieti nevinovati (eram mica si proasta pe vremea aia), care au facut gestul asta cu mine. Si stii cum am reactionat eu? Am luat-o la fuga!!! Poate ca atunci am fost o lasa si m-am temut de responsabilitate, nu stiu ce sa zic…Ideea e ca pe mine nu ma atragea nici unul din cei doi in sensul de iubit, dar imi placeau al naibii de mult ca prieteni, aveam ce vorbi cu ei, mergeam la teatru, la film…Si pe ei i-a luat valul si pe mine nu.
Dar sa revenim la cei dupa care m-a luat pe mine valul.
Unul e Calin, vezi postarea de mai sus…In general sunt atrasa de barbati puternici, care sa ma domine un pic, si de la care sa am ce invata. E drept ca si dominarea asta…m-am cam fript pina la urma cu principialul, ca m-a dominat pina m-a demolat de tot, pina nu am mai fost eu. Dar de acum mi-am invatat si eu lectia si voi fi mai atenta la acest aspect. Dar de ei ma indragostesc eu, de barbatii bine infipti cu picioarele pe planeta asta, care sa cam stie ce vor de la viata si sa se poarte frumos cu mine, sa fie sensibili, sau macar sa imi inteleaga sensibilitatea mea. Si ii evit pe cei care seamana in defecte cu tata, adica inclinati cam mult spre sticluta si prea pasivi, care nu vor sa se implice in nimic…
November 25th, 2009 at 6:02 pm
November 26th, 2009 at 12:35 am
Monica, ai pus niste intrebari foarte interesante, ne-ai invitat la dialog, dar, din pacate nu prea ai timp sa dezbati cu noi…Am inteles ca ai o saptamina foarte incarcata la lucru, sper insa sa revii asupra subiectelor astea si sa iti duci ideile pina la capat, caci sunt convinsa ca ai tu ceva in minte, si probabil eu nu am fost pe aceeasi lungime de unda cu tine, sa iti facilitez expunerea.
In orice caz, mi se par foarte educative temele lansate si as vrea sa aud si parerile voastre, ca vad ca eu am ramas singura care incerc niste raspunsuri..
November 27th, 2009 at 9:20 pm
vin si eu in zapaceala asta…de cine ma indragostesc eu…?
de oamenii inaccesibili se pare…am observat ca se simt multi atrasi de mine, dar nu stiu ce anume ii face sa se teama sa vina catre mine…sau poate strig eu prea sus si tare ca vreau sa traiesc adevarat, ca nu mai accept jumatati, ca m-am saturat sa vad in jurul meu relatii sterse si iubiri prefacute…
dar ma departez de la subiect. ma indragostesc de oamenii vii, care au scanteie. dar as vrea mult de tot sa faca macar o jumatate de pas catre mine si promit ca incerc sa nu ii sperii…
November 27th, 2009 at 10:01 pm
Monica, astept astrograma aia cu respiratia taiata!
Si uite asa, discutiile noastre – de fapt, mai mult ale voastre penstru ca, recunosc, sunt lenesa la comentat – m-au inspirat pentru urmatoarea pagina de blog…