Alina Grozea

De cate ori iubesc pe cineva si cinevaul ala nu ma mai iubeste demult (sau nu m-a iubit niciodata), in perioadele de singuratate in care am, insa, inima extrem de ocupata cu cate o dragoste cu termen de garantie depasit, prind obiceiul nu foarte sanatos de a-mi alina suferinta citind toate variantele de horoscop ce-mi ies in cale. Horoscopul pentru o zi, o saptamana, o luna, horoscopul doldora de sperante pentru un intreg an. Si investesc mereu timp si nadejde naiva in previziuni cuprinse in doua-trei fraze deseori seci si pline de clisee, dornica sa intrezaresc o farama de speranta care sa-mi resusciteze fericirea muribunda.

Citesc horoscopul pe net, pe toate site-urile specializate sau nu. Il citesc in metrou, peste umarul vreunui vecin de scaun suficient de ocupat sa se holbeze la poza decoltata din vecinatatea singurei rubrici care ma intereseaza pe mine din ziarul ala. Il parcurg la stop, in masina, frunzarind lihnita de dor publicatii pe care altfel nu le-as deschide nici moarta.

Ba chiar recunosc ca am trimis odata un sms ca sa aflu daca am vreo sansa de convietuire fericita cu persoana pe care o ador. M-a costat 2 euro plus TVA si mi s-a raspuns ca nu. Eu de banii astia l-as fi mintit elegant pe fraier, macar atat.

Si ghici cine s-a bucurat, mai nou, ca poate clickai pe rubrica de horoscop chiar aici, pe homepage la Tango?!

Pentru ca, dezamagita constant de cate un present tense dusmanos, m-am obisnuit sa cred ca tot binele din lume, la care ar trebui, teoretic, sa am acces, e inghesuit intr-un viitor vesel si bland, intr-un fel de future perfect inventat anume pentru mine, in zone de viata pe care doar astrele mi le pot deslusi.

Mai mult, nu stiu altii cum sunt, dar eu nu ma multumesc sa aflu ce zic horoscoapele doar pentru zodia mea. E aproape un ritual bolnavicios, dupa ce citesc ce scrie la mine – geamana trista si nebuna, sfasiata intre doua eu-ri fara noroc – caut imediat, cu inima stransa, si patratica de text care-l controleaza la viitor, si uneori si la trecut, pe printul visurilor mele. Si nu-mi e deloc bine aflu ca Fecioara mea cea  indaratnica are desenata pe cer o zi excelenta, pe cand eu ma perpelesc de suparare ca nu catadicseste sa-mi dea macar un telefon. Iar daca e programat sa aiba o zi proasta, ma dau de ceasul mortii ca nu-i mai sunt aproape, cu dragostea mea salvatoare, sa i-o inseninez.
Ma doare cand astrologul ma anunta, cu indiferenta, ca racului sensibil si capricios pe care-l ador i s-au topit, intr-un (prea) tarziu, confuziile, si stelele i-au luminat subit destinul care nu ma mai include.
“La anul veti avea noroc in dragoste!”, chitaie vesel ultima pagina de ziar colorat catre Taurul inca drag mie, dar indragostit de altcineva, iar eu dau cu ziarul de pamant, pentru ca la Gemeni spune ca “viata dumneavoastra  sentimentala va intra intr-un mare impas”, culmea coincidentei, chiar in acelasi viitor si nedrept an.

Urasc horoscopul, dar, vreau – nu vreau, mi se agata ochii de el. Il detest, il gasesc deseori ridicol si imi dau seama cand nu l-a migalit un astrolog de profesie, ci vreun redactor s-a fortat sa scrie ceva acolo, cateva truisme prostesti, ca sa umple ultima pagina de revista glossy. Si tot il citesc mereu cu foame de speranta, asteptand sa ma minta frumos, sa-mi povesteasca despre ceva grozav ce inca nu mi s-a intamplat, sa ma pregateasca pentru marile impliniri ce sigur vor veni.